Că tot e iarnă şi tot am o clipă de răgaz în care să fac ceva drag sufletului meu, ceva ce n-am mai făcut de muuuuultă vreme, vă invit să mă însoţiţi pe tărâmuri nu prea umblate astăzi, pline de culoare şi creativitate, de răbdare şi gust pentru frumos, pline de iubire şi apreciere pentru meşteşug şi pentru destinatarii obiectelor zămislite.

Deşi e un meşteşug pe care mai degrabă îl stăpânesc bunicile, la vremea când aveam eu vreo nouă ani, şi tot într-o iarnă, mama tricota. Îmi amintesc că m-am uitat ce m-am uitat şi, om de acţiune fiind încă de pe atunci, am cerut şi eu andrele şi resturi de lână şi am început să meşteresc cu ele. De la mama am învăţat astfel încet-încet să “pun ochiuri pe andrele” şi să lucrez “pe faţă” şi “pe dos”. Mai întâi cu aţa pe după gât, mai apoi pe deget.

Ha! Ha! Visam că o să îmbrac toate păpuşile în hăinuţe care mai de care şi chiar am reuşit să fac câte ceva pentru o parte din ele. De mare ajutor în tentativa mea mi-a fost o cărticică special creată pentru fetiţe dibace şi dornice să facă “parade de modă” cu păpuşile din dotare: Catrinel şi păpuşile – carte de croitorie pentru păpuşi, de Margot Scholzel, Ed.Ion Creangă, Bucureşti în colaborare cu Rudolf Arnold Verlag, Leipzig, 1980 .

M-am împrietenit repede cu Catrinel, eroina cărţii, şi să vezi ce mai buchineam eu în vacanţă pe tipare şi modele alături de ea şi prietenele ei!

Pe scurt, povestea este aceasta: Catrinel are o surioară pe care o ia zilnic de la grădiniţă. Într-una din zile, Ancuţa i se plânge de starea jalnică păpuşilor şi hăinuţelor acestora, iar Catrinel îşi propune să le facă o surpriză prichindeilor.

Ea se sfătuieşte cu prietenele ei, Barbara şi Ştefana şi-şi fac un plan: după terminarea lecţiilor, merg la grădiniţă, prezintă planul doamnei educatoare şi iau acasă toate păpuşile stricate! Apoi cer mamelor lor resturi de stofă, lână, aţă şi se apucă de luat măsuri, făcut tipare, tricotat, croit, cusut, reparat, croşetat…

Copiii sunt extrem de fericiţi când primesc păpuşile frumos îmbrăcate şi se pornesc la joacă: de-a doctorul, de-a şcoala, de-a creşa, de-a parada modei!!! Toată lumea e fericită, iar seara, la culcare, păpuşile sunt îmbrăcate în pijamale şi aşezate în pătuţurile lor: chiar şi cea mai frumoasă zi de joacă se sfârşeşte!

Povestea este urmată de sfaturi practice despre:

# cum să tricotăm: cum se pun ochiurile, tricotul pe faţă/dos, rândul de găurele, încheierea, cum sporim/scădem ochiurile; modele de tricotat.

# cum să croşetăm: lănţişor, picioruş simplu/dublu.

# cum să coasem: tipuri de cusături (punct tighel, punct în urma acului, punct în x, punct de feston, punct de însăilat).

# croitorie: cum se iau măsurile, cum se face un tipar, cum se croieşte.

Frumos, nu? Şi totul pe înţelesul fetiţelor! Nu mă mir că mi-a rămas la inimă această carte şi că o redeschid cu aceeaşi plăcere şi admiraţie de fiecare dată!

Dar staţi, nu vă speriaţi! N-am ajuns cine ştie ce expertă în domeniu, doar mi-am petrecut timpul frumos şi plăcut, iar acum mă apuc din când în când să mă joc cu maaare bucurie şi satisfacţie! Iar dovada o aveţi aici, pe păpuşa-model Lia (peste care timpul şi-a pus un pic patina), care a primit de Sărbători o căciuliţă şi un gâtic noi:

Vă place? Totul începe cu două andrele şi un fir de poveste!

Spor la tricotat, dragii mei!