Home » Ne jucam cu cuvintele
Category Archives: Ne jucam cu cuvintele
Frumoasa adormita – teatru de umbre
Frumoasa adormită – teatru de umbre, subiectul postării de astăzi, îşi are începutul într-o zi ploioasă de mai, când, dorind să ajung pe strada Olari şi necunoscând exact drumul din zona Romană până acolo, m-am rătăcit. Paşii m-au purtat în schimb spre un magazinaş cochet de pe strada Viitorului 21, unde mi-am petrecut fără să-mi dau seama vreo două ore printre jucării de toate felurile şi pentru toate vârstele.
Dintre toate cele minunăţii, i-am ales lui F. şi Umbre Moulin Roty – Castel.
Seara, când i-am arătat cadoul, a fost foarte încântat şi şi-a încropit repede “sala de spectacol” în dormitorul lui:
- a fixat lampa de citit cu lumina spre perete,
- l-am ajutat să demarcăm pe perete cu bandă spaţiul în care urma să proiecteze umbrele
- şi-a ales în funcţie de umbrele disponibile povestea potrivită
- şi-a încropit textul în gând
- a exersat cu voce tare şi cu “personajele” (timp în care eu bucătăream masa de seară)
- şi-a aşezat “personajele” la îndemână, în ordinea în care urmau să intre în scenă.
După ce toate pregătirile au fot gata şi masa de seară servită, ne-am concentrat pe filmarea poveştii alese de F. pentru teatrul de umbre: Frumoasa adormită!
Ceea ce a ieşit în final, puteţi urmări aici:
V-a plăcut? Nouă, cu siguranţă, da.
Joacă plăcută vă dorim şi vouă, dragi prieteni!
Little Red Hen – home play
Când a început în clasa I orele de Limba engleza, lucrul care l-a atras cel mai mult pe F. legat de aceasta activitate a fost povestea de la sfârşitul manualului: The Little Red Hen.
Tâlcul poveştii l-a prins de îndată ce a desluşit firul narativ cu ajutorul imaginilor, iar harnica şi voioasa găinuşă roşie a devenit personajul lui favorit! Am exploatat textul făcând referire şi la proverbul românesc “Cine nu munceşte, nu manâncă!”, care lui F.i-a plăcut foarte mult şi pe care l-a conştientizat mult mai bine prin puterea exemplului oferit de găinuşă.
Îşi dorea să asculte povestea zi de zi, cu o sete neostoită. I-am citit-o şi tradus-o de câte ori a vrut, am învăţat astfel cuvintele, ne-am jucat cu ele. După ce am considerat că e pregătit să citească el însuşi, i-am propus să citim pe roluri, ca să nu i se pară greu: o zi o interpreta pe găinuşă, o zi pe pisică, în altă zi l-a interpretat pe şoricel, iar în alta pe cal.
Rezultatul? A ajuns să ştie replicile pe de rost! Şi cum nu duce lipsă de imaginaţie, având deja modelate din plastilină diverse animale domestice şi nişte acareturi de hârtie dintr-o revistă TOUPIE de când era mai mic, m-a anunţat într-o zi că doreşte să înregistrăm povestea…
Toate bune, zis şi purces la îndeplinit! Ca de obicei când demarăm proiecte de orice fel, ne-am rezervat un timp pentru a discuta şi pune cap la cap disponibilul şi necesarul de recuzită pentru realizarea scenei. A rezultat că mai avem nevoie de personaje şi de pâinici (le-a modelat rapid din plastilină).
Personajele erau anexate la sfârşitul caietului şi le-am decupat de acolo. Foaia fiind foarte subţire a fost necesar să le lipim pe carton (am reciclat astfel coperţi de la cărticele de când era mai mic, care nu ne mai trebuiau) şi apoi am decupat iar. Cum se poate observa, personajele au găuri pentru degeţele, dar viziunea “regizorală” a lui F. a presupus mânuirea liberă a acestora.
Odată pregătite toate cele necesare dramatizării, am înregistrat piesa. Prima înregistrare a fost de acomodare, dar a doua a ieşit aşa cum ne-am dorit.
Aşadar, vă invităm să urmăriţi The Little Red Hen - home play aici:
Noi ne-am distrat grozav şi vă propunem să încercaţi şi voi această activitate! Sperăm totodată că v-a plăcut joaca noastră şi vă dorim:
Joacă plăcută şi vouă, dragi prieteni!
Nota 1: Cursul ales de doamna profesoara a fost Welcome – Starter a si il puteti gasi aici. Cartea este completată de un DVD şi de un caiet suport, al elevului, la sfârşitul căruia am găsit personajele poveştii, gata de decupat.
Nota 2: alte activităţi interesante legate de această poveste, care pot veni în completarea dramatizării, găsiţi aici.
Rainbow – prezentare lapbook
Vă povesteam aici despre un lapbook drag nouă: Rainbow/Curcubeul.
Ceea ce a urmat realizării lapbook-ului, are la bază o idee de-a lui F., căruia îi place să urmărească din când în când pe youtube diverse filmuleţe cu copii, făcute de aceştia cu ajutorul părinţilor.
Aşa că, dorind să îi bucure şi să-i inspire şi el pe alţi prichindei cu ceva făcut de el, şi-a propus să prezinte lapbook-ul despre curcubeu.
Am făcut aşadar amândoi un mic brainstorming în care am setat ideile principale ale ducerii la îndeplinire a dorinţei lui şi au rezultat următoarele:
- Avem nevoie de lapbook;
- Avem nevoie de aparatul de înregistrat;
- Pentru a nu plictisi, trebuie să încadreze prezentarea în 3 minute maxim.
Trei paşi! Pare uşor, nu?
Zâmbesc amintindu-mi câte emoţii a avut fiind prima oară când încercam aşa ceva! Şi sunt foarte mândră că a reuşit, în acea seară, după mai mult de cinci înregistrări care nu îl mulţumeau, să îşi găsească ritmul şi să ducă la bun sfârşit filmuleţul!
A fost greu, dar nu s-a dat bătut: cele trei minute limită impuneau o cadenţă şi o precizie noi pentru el! F. a ajuns la concluzia că nu seamănă deloc cu recitarea unei poezii sau interpretarea unui text învăţat pe de rost: ai nevoie de naturaleţe, prezenţă de spirit, cunoaşterea subiectului prezentat, stăpânirea emoţiilor! Evident însă că emoţiile inevitabile vârstei şi noutăţii situaţiei sunt prezente în înregistrare, ceea ce face totul pentru noi şi mai frumos şi mai drag!
A fost o experienţă revelatoare şi interesantă care merită încercată. Veţi râde de bâlbe, de rupturile de idei în firul prezentării, vă veţi simţi frustraţi că ”nu iese din prima”, dar veţi fi fericiţi la final!
Joacă plăcută vă dorim şi vouă, dragi prieteni!
