Home » Pasi pe cararea din piatra galbena
Category Archives: Pasi pe cararea din piatra galbena
Inmultirea cu 5
~ 1 ~
Au trecut doar câteva zile de la o surpriza încântătoare pe care mi-a făcut-o F.!
Dragii mei, nici nu ştiţi cu câtă bucurie scriu aceste rânduri, cât de mândră sunt de F. şi cât apreciez iniţiativa pe care a avut-o şi pe care a pus-o în practică atât de original!
Ca să vă faceţi cât de cât idee de unde a plecat totul, să vă spun că F. cochetează cu tabla înmulţirii de ceva vreme. Numai că, probabil plictisit de abordarea clasică, şi-a imaginat o strategie inedită de învăţare/repetare şi iată ce a ieşit:
Precum se vede, F. a ales de această dată înmulţirea cu 5, dar formatul poate fi folosit pentru oricare alt număr de la 0 la 10.
Mă bucură faptul că a împletit aici şi limba română şi matematica. A respectat regulile de redactare a unei scurte scrisori (formula de adresare, alineat, scris cu literă mare după titlu, semnat la sfârşit) şi a efectuat corect înmulţirile cu 5.
Despre mesaj, ce aş mai putea adăuga: este nepreţuit! El mi l-a adresat mie, dar cu mare drag şi bucurie îl poate primi orice membru al familiei sau prieten apropiat, evident, cu alt număr!
E un mod atât de frumos de a învăţa/repeta tabla înmulţirii!
Vouă cum vi se pare?
~ 2 ~
Joaca constructivă de genul celei propuse de F.anterior este binevenită în procesul de învăţare şi aduce o notă de relaxare, dar nu trebuie să neglijăm multitudinea de materiale disponibile pe această temă.
Dintre materialele consultate de noi, cel mai mult ne-a plăcut Times Tables, de Carol Vorderman:
Am urmărit cu uşurinţă exemplele alese de autoare, indiciile şi trucurile pentru o învăţare conştientă şi mai uşoară a înmulţirii numerelor de la 0 la 12.
Cartea oferă, de asemenea, instrucţiuni despre:
- înmulţirea unui număr format din unităţi cu unul format din sute, zeci şi unităţi (U x SZU)
- înmulţirea unui număr format din zeci şi unităţi cu unul format din sute, zeci şi unităţi (ZU x SZU)
- împărţire
- tabelul înmulţirii numerelor de la 0 la 12, extrem de util pentru verificarea efectuării exerciţiilor de către micii învăţăcei (puteţi sa-l laminaţi în format A5 pentru a fi disponibil oriunde şi oricând fără a se deteriora uşor)
- glosar al termenilor utilizaţi
Spor la învăţat vă dorim şi vouă, dragi prieteni!
Ce meserie mi-ar plăcea?
- Mami, am de pregătit pentru școală o temă în care să spun ce vreau să mă fac când voi fi mare și de ce.
- Și la ce meserie te-ai gândit?
- Eu vreau să fiu creativ. Cum se numesc oamenii creativi? Creativiști?!?
Am zâmbit larg și ne-am conversat un pic pe tema creativității și prezenței ei în ponderi diferite, în toate activitățile umane.
- Bine, atunci mă duc să mă mai gândesc la meseria potrivită!
Un fel de creion…
Avea aproximativ doi ani şi, dorind să-l ţin ocupat, am adus lângă noi o cutie cu creioane colorate, o cărticică şi foi.
- Ce fel de creioane sunt în cutie, F.?
Cu solicitudine şi seriozitate s-a apucat să enumere pe măsură ce le scotea, unul câte unul:
- Un fel de creion… alt fel de creion… încă un fel de creion…
Așa am început să învățăm culorile!
Poveste despre cuvinte
Da… este o poveste care a început acum vreo opt ani, pe când F. avea doar cinci luni şi m-am trezit cu el că a rostit primul cuvânt!
Nu, nu a fost “mama”, ci “tata”! Şi nu încercaţi să ghiciţi, căci nici mai mult, nici mai puţin, fără să găsesc vreun motiv anume, au urmat destul de multe alte cuvinte şi abia pe la opt luni şi jumătate ghemotocul de iubire s-a hotărât că e cazul să spună şi “mama”! Hi! Hi! Hi! Râdeam deja la el, îl tachinam pentru această abordare “părtinitoare” şi mă bucuram nespus că deja începusem să ne înţelegem într-un limbaj accesibil şi mie.
Acesta a fost începutul. Ce a urmat? O sete neostoită de poveşti, pe care i le citea oricine era disponibil, dimineaţă, prânz şi seară! Îmi amintesc că, pe la doi ani credea că degeţelul citeşte, pentru că eu urmăream cuvintele citite cu degetul, ca sa-i atrag atenţia de la imagini asupra înşiruirii de litere care formau cuvinte-propoziţii-fraze-poveşti şi să-i stârnesc interesul pentru a desluşi el însuşi slovele…
Apoi a început să buchinească şi odată cu satisfactia adusă de cititul şi înţelegerea sensului unor litere alăturate, pasul de la cuvânt la text a fost făcut fără efort şi cu mare bucurie.
Prima carte citită: Jurnalul unui puşti, vol.III. Da, ştiu, de ce trei şi nu unu? Iac-aşa a dorit piticul de cinci ani! Eram în librarie, s-a agăţat de cartea respectivă şi n-a mai plecat de-acolo fără ea. Ajuns acasă, s-a montat în pat şi vreme de trei ore n-a mai ştiut nimeni de el, în casă era o linişte suspectă care s-a vaporizat odata cu apariţia lui în sufragerie: “Gata, am terminat-o!”
Şi, de atunci, am auzit cu mare bucurie, de nenumărate ori, aceasta frază, urmată de inevitabila povestire însufleţită a ceea ce citise, a ceea ce aflase nou dintr-o carte sau alta.
Şi această poveste despre cuvinte continuă, aşadar încurajaţii pe cei mici:
Cuvintele sunt joacă!
De unde vine “mesterim”?
Bine ați venit în micul nostru atelier virtual!
De ce ”atelier”? De ce ”meșterim”? Aceasta deoarece așa îmi este mie drag să alint tot ceea ce reușim să aducem la lumină cu mânuțete si ustensilele pe care le avem.
Îmi amintesc cu tristețe că singurele satisfacții pe care le am din copilărie legate de activitățile plastice sunt independente de experiența școlară. Din acest motiv, m-am străduit și o voi face în continuare atât cât mă pricep, să îi ofer lui F.posibilitatea de a afla cât mai multe lucruri despre artă și artiști, de a experimenta și a prinde încredere în potențialul lui de a se exprima artistic, de a-și forma gustul pentru frumos și pentru bogăția spirituală pe care o oferă acest tărâm!
Acesta a fost începutul!
Ca să ne fie mai ușor să ne aducem la îndemână tot ceea ce ne trebuie când ne apucăm de vreun proiect, i-am propus lui F. să punem într-o cutie:
- setul de carioci
- setul de culori
- seturi de culori-acuarelă
- tempera, set mic
- pensule
- foarfecă
- setul de liner-e
- ascuțitoare
- gumă
- creion
- tub mic de lipici
(Notă: foarte important să subliniez ”set”, pentru că – la noi – toate lucrurile învătăm că au căsuța lor unde le place să stea!)
Este adevărat, nu ne sunt suficiente toate acestea întotdeauna, dar ele sunt un start în a-l învăța pe copil să fie organizat, ordonat și sigur pe el.
Pentru că ideea mea a prins foarte bine, într-o zi, cutia a primit și nume:
”- Mami, vreau și eu cutia mea, pentru lucrurile mele!
- Bine, dar aceasta nu e cutia ta?
- Nu. Este a ta. Iar pe a mea o s-o cheme cutia practică, iar pe a ta, trusa practică!”
M-am bucurat nespus și, de atunci, ambele cutii ne însoțesc în ceea ce facem.
S-aveți spor la meșterit!
