Frumoasa adormita – teatru de umbre
Frumoasa adormită – teatru de umbre, subiectul postării de astăzi, îşi are începutul într-o zi ploioasă de mai, când, dorind să ajung pe strada Olari şi necunoscând exact drumul din zona Romană până acolo, m-am rătăcit. Paşii m-au purtat în schimb spre un magazinaş cochet de pe strada Viitorului 21, unde mi-am petrecut fără să-mi dau seama vreo două ore printre jucării de toate felurile şi pentru toate vârstele.
Dintre toate cele minunăţii, i-am ales lui F. şi Umbre Moulin Roty – Castel.
Seara, când i-am arătat cadoul, a fost foarte încântat şi şi-a încropit repede “sala de spectacol” în dormitorul lui:
- a fixat lampa de citit cu lumina spre perete,
- l-am ajutat să demarcăm pe perete cu bandă spaţiul în care urma să proiecteze umbrele
- şi-a ales în funcţie de umbrele disponibile povestea potrivită
- şi-a încropit textul în gând
- a exersat cu voce tare şi cu “personajele” (timp în care eu bucătăream masa de seară)
- şi-a aşezat “personajele” la îndemână, în ordinea în care urmau să intre în scenă.
După ce toate pregătirile au fot gata şi masa de seară servită, ne-am concentrat pe filmarea poveştii alese de F. pentru teatrul de umbre: Frumoasa adormită!
Ceea ce a ieşit în final, puteţi urmări aici:
V-a plăcut? Nouă, cu siguranţă, da.
Joacă plăcută vă dorim şi vouă, dragi prieteni!
Perspico – joc de logica
Eeeei, cred că de data asta veţi fi foarte încântaţi să redescoperiţi jocul Perspico: nu-i aşa că, la o primă scanare a memoriei, nu vă spune nimic?
Adevărul e că nici eu nu îmi mai aminteam de el, dar… noroc cu F.! L-a găsit într-o zi la mamaia, în dulapul unde puneam în copilărie diverse cele care nu ne mai trebuiau: ce comoară nebănuită!
Mă întreb cu mirare cum a scăpat atâţia ani de trierile succesive pe care le-au suferit cele depozitate în vestitul ascunziş… Amintiri dragi care vin să ne facă prezentul frumos!
Dar să revenim! Iată-l azi pe F.venind la mine sa-i explic regulile jocului Perspico şi, evident, să ne jucăm un pic! Cum în cutie nu mai era şi Regulamentul, am făcut un search prin memorie şi am reconstituit următoarele:
Prezentare joc:
Perspico este un joc de logică compus dintr-o cutie dreptunghiulară de mărimea unui joc de cărţi, în care sunt adăpostite pioneze (sau piuneze pentru cine preferă: în DEX sunt acceptate ambele) în şase culori.
Regulile de joc
1. Se joacă în doi jucători.
2. Un jucător alege o serie de patru pioneze de culori diferite şi le introduce în spaţiul special de pe o lăţime a capacului, fără ca celălalt jucător să vadă.
3. Al doilea jucător trebuie să ghicească din maxim şase încercări seria aleasă de adversar.
4. După fiecare încercare a celui de-al doilea jucător, primul trebuie să îi confirme dacă a ghicit culoarea şi poziţia pionezelor astfel: în cazul în care a pus o culoare exact în poziţia din serie, atunci jucătorul unu pune o pioneză similară în dreptul variantei respective, pe poziţia 1 dacă în serie e pe 1, sau pe 4, dacă e pe 4.
5. Jucătorul unu poate confirma jucătorului doi dacă a ghicit celelalte culori, dar că nu sunt pe poziţiile corecte.
Câştigă jucătorul care ghiceşte din cele mai puţine încercări dintr-o serie de 4 (sau mai multe! – regulile jocului pot varia şi în funcţie de ideile jucătorilor!)
Este un excelent joc de logică, de durată relativ scurtă (ceea ce este binevenit în special pentru jucătorii sub 10 ani, când particularităţile de vârstă îşi spun cuvântul ca timp, în termeni de concentrare, atenţie, memorie etc.) pe care îl jucăm cu plăcere şi pe care îl recomandăm copiilor de la 7 la 103 ani!
Spor la joacă vă dorim şi vouă, dragi prieteni!
Little Red Hen – home play
Când a început în clasa I orele de Limba engleza, lucrul care l-a atras cel mai mult pe F. legat de aceasta activitate a fost povestea de la sfârşitul manualului: The Little Red Hen.
Tâlcul poveştii l-a prins de îndată ce a desluşit firul narativ cu ajutorul imaginilor, iar harnica şi voioasa găinuşă roşie a devenit personajul lui favorit! Am exploatat textul făcând referire şi la proverbul românesc “Cine nu munceşte, nu manâncă!”, care lui F.i-a plăcut foarte mult şi pe care l-a conştientizat mult mai bine prin puterea exemplului oferit de găinuşă.
Îşi dorea să asculte povestea zi de zi, cu o sete neostoită. I-am citit-o şi tradus-o de câte ori a vrut, am învăţat astfel cuvintele, ne-am jucat cu ele. După ce am considerat că e pregătit să citească el însuşi, i-am propus să citim pe roluri, ca să nu i se pară greu: o zi o interpreta pe găinuşă, o zi pe pisică, în altă zi l-a interpretat pe şoricel, iar în alta pe cal.
Rezultatul? A ajuns să ştie replicile pe de rost! Şi cum nu duce lipsă de imaginaţie, având deja modelate din plastilină diverse animale domestice şi nişte acareturi de hârtie dintr-o revistă TOUPIE de când era mai mic, m-a anunţat într-o zi că doreşte să înregistrăm povestea…
Toate bune, zis şi purces la îndeplinit! Ca de obicei când demarăm proiecte de orice fel, ne-am rezervat un timp pentru a discuta şi pune cap la cap disponibilul şi necesarul de recuzită pentru realizarea scenei. A rezultat că mai avem nevoie de personaje şi de pâinici (le-a modelat rapid din plastilină).
Personajele erau anexate la sfârşitul caietului şi le-am decupat de acolo. Foaia fiind foarte subţire a fost necesar să le lipim pe carton (am reciclat astfel coperţi de la cărticele de când era mai mic, care nu ne mai trebuiau) şi apoi am decupat iar. Cum se poate observa, personajele au găuri pentru degeţele, dar viziunea “regizorală” a lui F. a presupus mânuirea liberă a acestora.
Odată pregătite toate cele necesare dramatizării, am înregistrat piesa. Prima înregistrare a fost de acomodare, dar a doua a ieşit aşa cum ne-am dorit.
Aşadar, vă invităm să urmăriţi The Little Red Hen - home play aici:
Noi ne-am distrat grozav şi vă propunem să încercaţi şi voi această activitate! Sperăm totodată că v-a plăcut joaca noastră şi vă dorim:
Joacă plăcută şi vouă, dragi prieteni!
Nota 1: Cursul ales de doamna profesoara a fost Welcome – Starter a si il puteti gasi aici. Cartea este completată de un DVD şi de un caiet suport, al elevului, la sfârşitul căruia am găsit personajele poveştii, gata de decupat.
Nota 2: alte activităţi interesante legate de această poveste, care pot veni în completarea dramatizării, găsiţi aici.
Plantam trandafiri
Ce mai face portofoliul nostru de toamna? Vesel, aproape gata, ne asteapta sa adaugam si activitati practice. Dar ce sa facem mai repede? Vrem si afara, vrem si sa finalizam treaba asa ca, ne-am hotarat alaturi de alti prieteni de joaca sa …plantam trandafiri.
Planul a fost cam asa:
- cumparat butasi (gasiti la orice magazin brico in sezon)
- pregatit galetusa cu apa, lopetele/sapa/cazma (fiecare ce are in dotare)
- mers in gradina la plantat
Cei mici au luat totul in joaca si s-au distrat de minune. Le-a placut sa zgarme in pamant cu lopetelele ajustand groapa sapata, si-au luat pauza pentru a alerga prin gradina, au dezvelit apoi butasii din ambalaj (treaba cu raspundere, cum altfel!), au pus butasii in groapa si au acoperit cu pamant radacinile, dupa care au udat din belsug plantutele. Bineinteles ca un pic de stropeala cu apa nu a lipsit din program, asa ca totul s-a terminat intr-un ton vesel si energic!
Activitatea practica s-a incheiat in casa, cu o fisa pregatita din timp (modelul de fisa pe care vi-l propunem il puteti descarca aici), pe care copiii sa completeze cateva cuvinte legate de plantarea trandafirilor; nimic complicat, raspunsuri succinte la intrebari scurte, care sa le sedimenteze si mai bine cunostintele dobandite practic.
Stiu ca vi se va parea usoara fisa, dar puteti avea surprize cand veti citi raspunsurile, asadar nu o ocoliti! Ca sa o personalizati, puteti lipi fotografii facute in timpul plantarii trandafirilor: va vor aminti etapele parcurse si va va bucura peste ani sa vedeti prima isprava la gradinarit!
Fisa lui F. arata asa:
Spor la gradinarit va dorim si voua, dragi prieteni!
Care-i faza cu cititul – juniorii
Zi obisnuita, la cumparaturi.
- Pot sa ma duc la carti? Ma gasiti acolo! Poooot?
Desigur ca raspunsul a fost afirmativ. Dupa jumatate de ora, asa cum ne-am inteles, l-am gasit ‘la carti’, citind, stand pe jos langa rafturile imbietoare.
La plecare, s-a lipit de cartea “Care-i faza cu cititul? – juniorii”, din colectia “Cartile mele”, coordonata de Liviu Papadima, Editura Arthur, 2013.
Ajunsi acasa, linistea s-a asternut pentru vreo doua ore, atat cat i-a luat sa parcurga cu nesat textele scrise de copii pentru alti copii, mari si mici.
- Ce ti-a placut cel mai mult?
Se gandeste.
- Intalnirea cu stelele, cu regulile de la biblioteca din Orasul Citire, cu scrisoarea pentru domnul Homer, cu matusica Jumatate, cu baiatul care citea cuvintele in limba romana dupa regulile de citire ale limbii germane si baiatul care a fost certat de personajele din povesti…
- Ilustratiile iti plac?
- Nu pot sa spun ca nu-mi plac, doar ca sunt prea mozaicate…
Am zambit. Unele sunt, unele nu: mie imi plac toate, asa pline de culoare si candoare!
- Care poveste ti-a placut cel mai mult?
- Nu pot sa spun una, ci mai multe… pot sa-ti spun si fragmente?
- Desigur. Asadar…
1. Calatorie prin cartea cu sclipici, de Teodora Rincog
” – Sa ai grija cum vorbesti cu regele Luceafar, ma sfatuieste ea (steaua Lucica). Este o stea foarte inteleapta si tine la eticheta. Nu uita ca e singura stea care a fost si pamantean (…). A fost poet pe Pamant, parca Eminescu ii spuneati voi.”
“Ce ghinion, pentru stelele pirat sa zboare asa in intuneric, fara sa poata folosi praf stelar, ca sa nu le vada pamantenii!”
” – Sa indraznesti sa risti in viata, copila, pentru ca in pericol vei gasi cheia rezolvarii tuturor problemelor.”
2. Alice şi Iustina în Ţara Minunilor, de Iustina Lupsan
“Toata ziua am asteptat, am rabdat, dar, in sfarsit noaptea a venit si bunica mi-a soptit:
- Ce carte vrei sa-ti citesc, pofta sa ti-o implinesc?
- O carte de aventura, dar nu cu ura.
- Vin indata cu cartea comandata! zice bunica, amuzata.”
3. Epistola catre domnul Homer, de Maria Alexandru
“Draga si stimate celebru domn Homer,
Incep prin a va spune ca aveti o carte prea grea, prea… istorica!(…)
Si inca ceva: mai modernizati Troia aia, puneti niste alarme, raze infrarosii etc. O sa va trimit o lista de cumparaturi pe adresa dumneavoastra de e-mail homer@iliada.com (platiti in scalvi sau in monede???).”
4. Prima carte executata, prima carte abandonata si prima carte care mi-a fost citita, de Andreea Prisecaru
“Asa ca am facut exercitii de gravida, am crezut ca DEX-ul e o poveste si am aratat ca o ‘carbunata’ – adica fata care, impreuna cu cea mai buna prietena, s-a dat cu o crema neagra pe fata, si am invatat cand un baiat te place (…). Recunosc ca a fost amuzant, dar cel mai important lucru este ca am invatat cat de pretioasa este aceasta prima carte si ca nu trebuie sa o irosesti pe vreo porcarioara.”
V-a placut? Aceasta a fost o alta calatorie a lui F. in lumea minunata a Cartii. Noi aventuri, noi prieteni, noi lumi deschise spre maine:
Pofta la citit va dorim si voua, dragi prieteni!
