Am încercat ceva nou și… ne-a plăcut! Este vorba de ”Copacul vieții”, un desen plin de rotunjimi și întorsături inedite, unice, ca viața însăși.

Când i-am pomenit întâia oară lui F. de “copacul vieţii“, reacţia lui m-a surprins într-un mod neaşteptat şi m-a bucurat nespus: mi-a povestit că a citit despre acest copac, că ştie despre el din cartea Mitologia, din seria Enciclopedia pentru copii “Micul erudit”, Editura Biblion.

Mi-a vorbit cu mare încântare şi pasiune despre mitul viking conform căruia, la începutul timpurilor, în centrul Universului a răsărit un copac uriaş, Yggdrasil, reprezentând temelia lumii, arborele vieţii şi destinului. Acesta unea cele nouă lumi şi avea rădăcinile înfipte în trei regate: unul fierbinte, păzit de un gigant cu o sabie arzând; al doilea, în nord, al gheţii şi frigului; al treilea, cel al zeilor. Mitul mai spune că aceste rădăcini erau roase continuu de dragonul copacului, Nidhog, şi că atunci când dragonul va roade rădăcinile de tot, va veni sfârşitul lumii. F. mi-a mai povestit din ce a citit, că Yggdrasil făcea legătura între lumea zeilor şi cea a oamenilor prin intermediul curcubeului, care servea de pod pe care oamenii ajungeau uneori la zei. Interesant, nu?

După ce a terminat F. de povestit mitul viking, i-am prezentat şi eu ideea mea pentru planşa Copacul vieţii. I-am spus că l-am avut ca sursă de inspirație pe Gustav Klimt (1862-1918), pictor şi decorator, reprezentant al curentului simbolist în Austria, care a încântat și intrigat de-a lungul timpului cu lucrarea sa.

Lucrarea originală (sursa).

Înainte de a purcede la lucru, F. si-a pus la îndemână din cutia practica despre care am mai vorbit aici materialele de care urma să aibă nevoie:

• coală desen
• creion şi gumă de şters
• creioane acuarelă (noi folosim Staedtler)
• pensulă nu foarte groasă, rotundă
• vas pentru apă
• carioca neagră.

Pentru realizarea desenului ne-a fost de un real folos tutorialul de aici, ale cărui etape le-am parcurs inițial vizual, apoi am vorbit despre elementele noi ale fiecărui pas, după care am pus mâna pe creioane. Nu am ezitat deloc în a desena şi eu copacul meu deoarece am observat că, dacă are partener, lui F.îi face mai multă plăcere activitatea! 

Și iată pașii făcuți cu nerăbdare de F.: a desenat conturul, apoi a colorat elementele cu culoare-acuarelă. A fost o muncă migăloasă, care i-a solicitat mult concentrarea, atenţia la detalii, imaginaţia (fiecare copăcel e unic prin particularităţile imprimate de cel ce îl desenează!), dar şi dexteritatea în mânuirea creioanelor şi ascuţirea lor. 

Când desenul a fost gata, a venit rândul pensulei și a apei şi, ca prin magie, Copacul a prins viaţă! Câtă migală să nu amestece culorile cu pensula: o adevărată provocare! După ce planşa s-a uscat, F.a finalizat lucrarea cu un contur negru de carioca.

Nu-i aşa că a ieșit minunat? Noi suntem încântaţi de rezultat!

Joacă plăcută vă dorim şi vouă, dragi prieteni!