Home » Clasa a II-a (Page 2)
Category Archives: Clasa a II-a
Care-i faza cu cititul – juniorii
Zi obisnuita, la cumparaturi.
- Pot sa ma duc la carti? Ma gasiti acolo! Poooot?
Desigur ca raspunsul a fost afirmativ. Dupa jumatate de ora, asa cum ne-am inteles, l-am gasit ‘la carti’, citind, stand pe jos langa rafturile imbietoare.
La plecare, s-a lipit de cartea “Care-i faza cu cititul? – juniorii”, din colectia “Cartile mele”, coordonata de Liviu Papadima, Editura Arthur, 2013.
Ajunsi acasa, linistea s-a asternut pentru vreo doua ore, atat cat i-a luat sa parcurga cu nesat textele scrise de copii pentru alti copii, mari si mici.
- Ce ti-a placut cel mai mult?
Se gandeste.
- Intalnirea cu stelele, cu regulile de la biblioteca din Orasul Citire, cu scrisoarea pentru domnul Homer, cu matusica Jumatate, cu baiatul care citea cuvintele in limba romana dupa regulile de citire ale limbii germane si baiatul care a fost certat de personajele din povesti…
- Ilustratiile iti plac?
- Nu pot sa spun ca nu-mi plac, doar ca sunt prea mozaicate…
Am zambit. Unele sunt, unele nu: mie imi plac toate, asa pline de culoare si candoare!
- Care poveste ti-a placut cel mai mult?
- Nu pot sa spun una, ci mai multe… pot sa-ti spun si fragmente?
- Desigur. Asadar…
1. Calatorie prin cartea cu sclipici, de Teodora Rincog
” – Sa ai grija cum vorbesti cu regele Luceafar, ma sfatuieste ea (steaua Lucica). Este o stea foarte inteleapta si tine la eticheta. Nu uita ca e singura stea care a fost si pamantean (…). A fost poet pe Pamant, parca Eminescu ii spuneati voi.”
“Ce ghinion, pentru stelele pirat sa zboare asa in intuneric, fara sa poata folosi praf stelar, ca sa nu le vada pamantenii!”
” – Sa indraznesti sa risti in viata, copila, pentru ca in pericol vei gasi cheia rezolvarii tuturor problemelor.”
2. Alice şi Iustina în Ţara Minunilor, de Iustina Lupsan
“Toata ziua am asteptat, am rabdat, dar, in sfarsit noaptea a venit si bunica mi-a soptit:
- Ce carte vrei sa-ti citesc, pofta sa ti-o implinesc?
- O carte de aventura, dar nu cu ura.
- Vin indata cu cartea comandata! zice bunica, amuzata.”
3. Epistola catre domnul Homer, de Maria Alexandru
“Draga si stimate celebru domn Homer,
Incep prin a va spune ca aveti o carte prea grea, prea… istorica!(…)
Si inca ceva: mai modernizati Troia aia, puneti niste alarme, raze infrarosii etc. O sa va trimit o lista de cumparaturi pe adresa dumneavoastra de e-mail homer@iliada.com (platiti in scalvi sau in monede???).”
4. Prima carte executata, prima carte abandonata si prima carte care mi-a fost citita, de Andreea Prisecaru
“Asa ca am facut exercitii de gravida, am crezut ca DEX-ul e o poveste si am aratat ca o ‘carbunata’ – adica fata care, impreuna cu cea mai buna prietena, s-a dat cu o crema neagra pe fata, si am invatat cand un baiat te place (…). Recunosc ca a fost amuzant, dar cel mai important lucru este ca am invatat cat de pretioasa este aceasta prima carte si ca nu trebuie sa o irosesti pe vreo porcarioara.”
V-a placut? Aceasta a fost o alta calatorie a lui F. in lumea minunata a Cartii. Noi aventuri, noi prieteni, noi lumi deschise spre maine:
Pofta la citit va dorim si voua, dragi prieteni!
Hora – colaj
Mi se pare o idee minunată să le facem cunoscute celor mici valorile universale şi, cel puţin în egală măsură, pe cele naţionale. Şi cea mai bună ocazie să facem acest lucru găsesc că este aceea a sărbătorilor.
Astfel, de ziua Micii Uniri, 24 Ianuarie, copiii au avut la şcoală de realizat o planşă la orele de Abilităţi plastice. Subiectul primit: hora! Tema ne-a plăcut şi am dezvoltat-o un pic şi acasă.
Înainte de a purcede la lucru, m-am gândit că nu strică o scurtă introducere în cadrul căreia ne-am amintit că:
- hora este un dans tradiţional românesc, specific mediului rural, care reuneşte într-un cerc mare întreaga adunare.
- ca simbol, hora reprezintă unitatea poporului român.
- hora se dansează la nunți sau la mari sărbători populare.
- dansatorii se ţin de mână, făcând trei paşi în diagonală în faţă urmaţi de bătaie cu dreptul, apoi trei paşi în spate, bătaie cu stângul, totodată învârtind cercul, în principiu invers sensului acelor ceasului.
- Instrumente care acompaniază de obicei o horă sunt: ţambalul, acordeonul, vioara, viola, contrabasul, trompeta sau naiul.
Odată trecute în revistă toate acestea, am discutat şi concluzionat că există mai multe posibilităţi de a pune în practică subiectul, însă ideea cea mai la îndemână pentru noi a fost aceea a unei hore din hârtie decupată şi desenată, lipită pe fundalul celor trei culori reprezentative, pictate pe o planşă de desen.
Paşii de urmat:
1. F. a pictat drapelul pe planşa: întâi cu roşu şi albastru pentru că, nefiind juxtapuse, nu fuzionau între ele culorile; după care a pictat şi cu galben.
2. Cât a stat planşa la uscat, l-am ajutat cu desenarea conturului dansatorilor pe hârtia A4 (împăturită în patru şi, apoi, pe diagonală, ca pentru un fulg de nea). M-am ajutat de două figurine, care ne-au servit de model atât la conturat cât şi la desenat portul naţional:
3. F.a desenat dansatorii cu linerele, culorile şi cariocile din cutia practică.
4. Planşa tricoloră fiind uscată, F.a dat cu lipici pe hora şi a aplicat-o pe planşă.
Rezultatul final ne-a bucurat nespus pe amândoi: vreţi să încercaţi şi voi?
Joacă plăcută vă dorim şi vouă, dragi prieteni!
Taramul zanelor
Zânele, micuţele fiinţe bune care îi ajută pe eroii poveştilor în încercările prin care trec, nu au trecut neobservate de sufletul candid al lui F.
Şi este îndrăgostit de ele, fie că vorbim de Clopoţica, Albăstrica sau Zâna cea bună din Pinocchio, el le preţuieşte pe toate pentru bunătatea, veselia, bunul gust şi altruismul lor!
Aşadar, inevitabil, a răsărit în mintea lui, la un moment dat, întrebarea: unde locuiesc zânele şi cum arată tărâmul lor?
Ne-am imaginat o lume plină de flori şi iată ce a ieşit:
Am început prin a ascuţi creioane colorate. Am folosit atât lemnul dantelat rezultat cât şi mina mărunţită.
F. a fost încântat să vadă cum din mina rasă, cu un şerveţel şi mişcări circulare pe o coală albă de desen, poate obţine un fundal la care ar fi muncit altfel mult timp să coloreze!
Am continuat cu conturarea norişorilor verzi din care cresc florile. Din ascuţitura cu margini colorate F. a dat viaţă unui nor inedit, bobocilor de flori, fluturilor!
Liner-ele şi-au făcut treaba şi ele, bineînţeles, dând forţă desenului prin accentuarea contururilor.
Şi, pentru nota magică absolut necesară, am adăugat la sfârşit, în tuşe scurte, lipici cu sclipici în tonurile desenului, adică roşii şi verzi. Efectul este minunat (în foto nu am reuşit să le prind atât de bine din păcate!).
Aşadar, bine aţi venit în lumea zânelor!
Şi, dacă vi s-a făcut poftă de desenat tarâmuri de zânici…
Joacă plăcută vă dorim şi vouă, dragi prieteni!
Copacul vietii
Am încercat ceva nou și… ne-a plăcut! Este vorba de ”Copacul vieții”, un desen plin de rotunjimi și întorsături inedite, unice, ca viața însăși.
Când i-am pomenit întâia oară lui F. de “copacul vieţii“, reacţia lui m-a surprins într-un mod neaşteptat şi m-a bucurat nespus: mi-a povestit că a citit despre acest copac, că ştie despre el din cartea Mitologia, din seria Enciclopedia pentru copii “Micul erudit”, Editura Biblion.
Mi-a vorbit cu mare încântare şi pasiune despre mitul viking conform căruia, la începutul timpurilor, în centrul Universului a răsărit un copac uriaş, Yggdrasil, reprezentând temelia lumii, arborele vieţii şi destinului. Acesta unea cele nouă lumi şi avea rădăcinile înfipte în trei regate: unul fierbinte, păzit de un gigant cu o sabie arzând; al doilea, în nord, al gheţii şi frigului; al treilea, cel al zeilor. Mitul mai spune că aceste rădăcini erau roase continuu de dragonul copacului, Nidhog, şi că atunci când dragonul va roade rădăcinile de tot, va veni sfârşitul lumii. F. mi-a mai povestit din ce a citit, că Yggdrasil făcea legătura între lumea zeilor şi cea a oamenilor prin intermediul curcubeului, care servea de pod pe care oamenii ajungeau uneori la zei. Interesant, nu?
După ce a terminat F. de povestit mitul viking, i-am prezentat şi eu ideea mea pentru planşa Copacul vieţii. I-am spus că l-am avut ca sursă de inspirație pe Gustav Klimt (1862-1918), pictor şi decorator, reprezentant al curentului simbolist în Austria, care a încântat și intrigat de-a lungul timpului cu lucrarea sa.
Lucrarea originală (sursa).
Înainte de a purcede la lucru, F. si-a pus la îndemână din cutia practica despre care am mai vorbit aici materialele de care urma să aibă nevoie:
- coală desen
- creion şi gumă de şters
- creioane acuarelă (noi folosim Staedtler)
- pensulă nu foarte groasă, rotundă
- vas pentru apă
- carioca neagră.
Pentru realizarea desenului ne-a fost de un real folos tutorialul de aici, ale cărui etape le-am parcurs inițial vizual, apoi am vorbit despre elementele noi ale fiecărui pas, după care am pus mâna pe creioane. Nu am ezitat deloc în a desena şi eu copacul meu deoarece am observat că, dacă are partener, lui F.îi face mai multă plăcere activitatea!
Și iată pașii făcuți cu nerăbdare de F.: a desenat conturul, apoi a colorat elementele cu culoare-acuarelă. A fost o muncă migăloasă, care i-a solicitat mult concentrarea, atenţia la detalii, imaginaţia (fiecare copăcel e unic prin particularităţile imprimate de cel ce îl desenează!), dar şi dexteritatea în mânuirea creioanelor şi ascuţirea lor.
Când desenul a fost gata, a venit rândul pensulei și a apei şi, ca prin magie, Copacul a prins viaţă! Câtă migală să nu amestece culorile cu pensula: o adevărată provocare! După ce planşa s-a uscat, F.a finalizat lucrarea cu un contur negru de carioca.
Nu-i aşa că a ieșit minunat? Noi suntem încântaţi de rezultat!
Joacă plăcută vă dorim şi vouă, dragi prieteni!
Story Cubes. Enchanted
Şi iată că, în sfârșit, am intrat în posesia unui joc râvnit de multă vreme: Story Cubes. Îl urmăresc de mai mulți ani, dar, din păcate, când am încercat să-l comand de afară, nu îl livrau în România. Acum, cineva isteț și iubitor de copii și povești l-a adus și la noi!
De ce mi-l doream pentru F.? Deoarece în Story Cubes văd un joc minunat, care îi ajută pe cei mici să se exprime corect, să-și construiască un discurs coerent, le stimulează imaginația, le cultivă atenția și spiritul critic… să mai adaug? Câtă putere stă în aceste zaruri cu imagini? Infinită! Sunt seturi cu câte 3 sau 9 zaruri, abordând fie lumea poveștilor, fie pe aceea a acțiunilor, fie pe aceea a drumețiilor… Le putem folosi tematic sau le putem îmbina, creând noi posibilități de joacă!
Setul ales de această dată de F. la librarie este Story Cubes. Enchanted și s-a dovedit a fi exact cum ni l-am închipuit de când l-am văzut: plin de substanță și surprize! Hi! Hi! Hi! Câtă bucurie pe copil să poată în sfârșit povesti după pofta lui nesecată și, în plus, să mă prindă și pe mine în joaca cuvintelor! Cât despre el, ar povesti și ar povesti și iar ar povesti, fără să simtă foamea sau să obosească, iar faptul că zarurile îi oferă combinații variate de elemente, nu face decât să-i mențină interesul treaz și să-i stimuleze imaginația.
Din joaca noastră, vă propunem trei variante: prima, am aruncat fiecare zarurile și ne-am spus unul altuia povestea închipuită: ”A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost, nu s-ar povesti…”; a doua, am aruncat iar zarurile, dar unul dintre noi a început povestea și… celălalt a trebuit s-o continue de la un anumit moment! Și să nu credeți că e lucru ușor când trebuie să fii atent ca să știi ce s-a întâmplat și de unde trebuie să continui povestea! Însă câtă încântare pe amândoi să născocim întâmplările și să le legăm într-un fir armonios depănat! A fost minunat!
A treia variantă este joaca gen Mima, când debordam de energie, iar afară ploua: se introduc zarurile într-un săculeț netransparent, fiecare jucător trage câte un zar pe care nu îl arată celorlalți și apoi, pe rând, trebuie să mimeze una din imaginile de pe zarul tras. Distractiv și activ în același timp!
Și ne-am jucat… iar și iar. Nici la nani nu mai voiam să mergem… Până și lectura dinainte de ”Noapte bună!” a fost înlocuită de o poveste nou nouță, desprinsă din lumea nouă, dezvăluită de zarurile fermecate…
Joacă plăcută vă dorim şi vouă, dragi prieteni!
